înfometate priviri-
răpitoarele harpii
de-ajuns să sughițe
spre a străpunge miezul pietrelor
cu înverșunarea ciulinilor


pribegi printr-o dimineață de aprilie
soarele-n exil pare o ceapă
sunetele unui acordeon
descântă
zborul fără direcție al gândurilor


amabilitatea costă prea mult
din palatul sau din olimp
hefaistos
dăruiește omenirii
arme de foc-
miracolele răutății


singurătatea are gust de miere
atrage trântorii-
în depărtare
un apus revarsă
convulsiile unui viitor coșmar