și fără dresor și fără muzică
iar vântul se strecoară prin coamele lor
se prinde sălbatic în galopul sufocant
și parcă nisipul înflorește albastru
ca sub fiecare din îmbrățișările noastre
cu valul cu noaptea cu luna cu scoicile

acum scoicile dorm pe o lingură de mălai
într-un pahar din fața oglinzi nefermecate
pe față curg râuri de lacrimi
le adun în chiuveta aceasta albă
să am și marea aici
unde copitele se mai aud încă
dar parcă din ce în ce mai departe
piano pianisimo

și totuși pe plaja unde ne-am lăsat urmele
nici măcar uraganul nu le mai poate separa