Va trece și vara aceasta încă neivită,
își va plimba zilele, nopțile
fără zborul vreunui flutur,
fără mireasma reginei-nopții;
va trece și ea, nu-i nimic...
la fel ca și-n alte veri îți vei spune
că totul este OK (OK, nu KO),
îți vei putea imagina magia unui apus,
misterul soarelui crescând din mare;
regizorul spune că e mai șic să-l privești
de pe puntea superioară a unui ferry-boat
pe Marea Egee sau pe apele Bosforului
(aici regizorul n-are pretenții).
Bărbatul acela înalt, brunet,
abia trecut de prima tinerețe,
apare și el în cadru - dar numai puțin,
atâta cât să crăpi de ciudă că nu-l poți atinge
(aici regizorul e chiar vehement);
apoi fuge pe la alte ocupații,
el fuge mereu
vine, se duce, seduce...
de parcă n-ar fi de-ajuns
frumusețea acestei lumi durând ca o rană...