iar printre stele-n slavă e o pruncă
o nou-venită stea-n al lumii spine
lumina-n urmă a lăsat suspine
în univers sfârșitul e poruncă

o beau pe-ntreg cu ochii de albine
iar ea în veșnicie mă aruncă
dar e aici un soi tăcut de muncă
o rază coborându-și pe tulpine

de toate-acestea nu mai râde, fato
ești tânără, ce-ți pasă a muri
mai bine pielea ta virgină-arat-o
din ea un pergament a făuri
dar te îndepărtezi în vis, visato
și zborul prinde a se nărui