agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-07 | |
eram de față când ce vă spun s-a întâmplat
pot să mă jur ca cinstit martor ori tot la fel de bine ca simplu-împricinat “în această mare sală la granița între cuvânt și necuvânt în fața majestății tale Judecată de Apoi eu Poetul mă declar vinovat am fost trimis din neființa mea în lumea cuvintelor să le fiu soldat devotat să le vorbesc... să le apăr... să le înmulțesc și să le port cum voi putea în ranița mea rostul mi-era să le fiu apollo să le luminez ca până și orbul să le vadă nefericitul m-am îndrăgostit însă de ele și am comis astfel cumplită crimă o clipă mi-am uitat menirea și le-am iubit m-am împerecheat cu ele doar m-am jucat cu unele la modul păcătos le-am luat la rând pe rând cum am vrut eu ca un amant flămând le-am zăpăcit și le-am înșelat pe unele cu altele din această iubire mare am sperat să mă nemuresc într-o capodoperă nu știu de ce dar nu am reușit decât acest biet avorton... de operetă adunătură de gânduri rătăcite-ntre cuvinte” la auzul celor spuse se stârni mare rumoare de o parte și de alta a sălii față în față Genul proxim și Diferența specifică se încruntară aprozi Metafora și Logica izbiră cu bastoanele de săreau scântei de rimă că rămase versul alb jurații își accelerară ritmul martorii înmărmuriră de undeva de la un capăt al mesei Bocetul și de la celălalt Blestemul își pierdură măsura Imnul și cu Elegia scrâșneau printre dinți comparații Pastelul o părăsi așa subit pe Odă Cântecul și Descântecul începură să-și scuipe epitete Sonetul cu Satira și Rondelul cu Elegia șovăitori se retraseră discret într-un colț Gazelul și cu Doina aproape că nu își mai vorbiră Descântecul cu Meditația începură să se jignească îmbrăcați în robe noi Liricul Epicul și Dramaticul cei trei judecători imperturbabili răsfoiesc însă marțial de imparțial voluminosul dosar îngrozit de gravitatea spuselor sale Inculpatul se prăbuși în genunchi gardiene șefe Sintaxa și Ortografia abia abia-l mai țin de subsuori căci Îngerului nu i s-a dat voie să intre din oficiu apărător i-a fost admis doar Ursitoarea trei lovituri de gong făcură liniște în sală îmbrăcat în frac de gală în jilțu-i somptuos maiestuos și plin de sine tronează însuși Logosul Haosul șade un pic mai de-o parte se simte cam vizat și urmărește încordat din penumbră tot ce se-întâmplă critic și acuzator Echilibrul după ce se foi ca orice instanță plin de importanță începu rechizitoriul “ești vinovat… da, da… te-ai depravat.. la fel ca dionysos te-ai lăsat sedus te-ai îmbătat... de sensul lor ascuns din gardian ajuns-ai menestrel prea ai vrut să le cercetezi taina deși știai că-i lucrul cel mai interzis tu trebuia numai să le constați și să le faci apelul păstrându-le Ordinea nu aveai voie decât să le rostești le-ai pus însă să-ți cânte... și să-ți joace te-ai prins apoi în hora lor deși nu le știai jocul și în loc să-ți potrivești pașii ca și arghezi le-ai potrivit pe ele după tine pe muzica lor tu trebuia doar să adormi și ele-n visul tău să te danseze ca pe eminescu aceasta era Poezia așa... le-ai violat Semantica ai dus-o în Haos forțând-o să păcătuiască și a născut acești bastarzi... de operetă să spun ce e nici n-am cuvinte numai Balanța mai poate stabili gravitatea faptei tale” la un semn aprozii o aduseră în sală iar orfeu grefierul de sedință fu pus să consemneze cu lyra lui păcatul pe un taler al balanței fu așezat Poetul care abia se mai ținea pe picioare sub greutatea faptei sale pe celălalt maiestuos de furios urcă însuși Logosul un infinit morman de litere - cuvinte nenăscute asistența privea cu încordare dar... stupoare talerul Poetului începu să se ridice până aproape sus sus... lipseau cuvinte cel al Logosului coborî până aproape jos Judecata rămase de-a dreptul consternată nimeni nu mai pricepea nimic și-n această totală derută el Poetul începu să se scuze să se justifice cumva și pe talerul său înfloreau cuvinte neștiute care se adunau se tot adunau... bine cuvântate și începură să danseze în hora gândului său minune talerul Poetului începu să coboare și de ce Poetul grăia talerul tot cobora fără a putea zice ceva Logosul doar intui înciudat „ nu mai e nimic de făcut s-a trezit Estetica… și numai ea poate să dea sentința mai bine-am suspenda ședința.” surprins de ce se-ntâmplă Poetul rostește... rostește și cuvintele se rostuiesc în horirea gândului său iar talerul coboară... coboară semn că el păcătuia fiecare cuvânt al său era un nou păcat... bine cuvântat și se adună păcatele-cuvinte... se tot adună iar talerul coboară.... coboară până ajunge pe Pământ și astfel, din păcatul bine cuvântat al Poetului timid se năștea limba română |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate