deschid o ușă, dau de un zid, deschid o idee, dau de necuprins

mă întreb pentru ce există cuvântul acela
care mă oprește
și până unde ploile mele
se destăinuie
când o zi de miercuri a fost aruncată
în fluviul tulbure?!
îmi spui că în plămada cuvintelor
nu se află hrana pe care o caut
că pot simți în carne fiecare faptă -
deși-s departe
și orașul se scutură a lene
străzile își taie tegumentele
o lamă fină de uitare mângâie caldarâmul
pietrele simt blândețea tăișului
așa cum eu recompun cu tandrețe
moartea fiecărui gest

într-un colț, adun resturi de brainstorming