plouă sânge peste acoperișurile norilor
în turnurile de pază au amorțit liliecii
gavotele îngerilor – și ochiul Domnului privește în silă
am rămas monstrul plăpând pe care-l duceți prin iarmaroace
și scheletul luminos
adânc
plângând
statutul desfrânat al furnicilor de apă

poate acum în havuzuri înalte ard coroane de spini
poate acum în degetele întoarse e un vast sacrilegiu
dar cine mai răspunde cu timpul celuilalt
când timpul-mire fabulos se apropie

un copil desenează cu creionul o scară spre turnurile de pază
apoi ia pensula culorile și cu o tentă de roșu intens
face o cărămidă la mijloc
până când foaia întreagă devine roșie
abia atunci își intitulează lucrarea
ZID CU SCARÃ

plouă sânge peste acoperișurile norilor