De prin colțuri de odaie,
Cerul își adună norii.
Arse soarele, văpaie,
Brrr, acum mă trec fiorii!
.
Cade ploaia repezită,
Când domoală, și abundă
Balta care-i fericită
Că o umple. Râde-n undă!
.
Din fustița transparentă,
Deșertă tot ce avuse.
Curcubeul cu o fentă,
Trei secunde apăruse.
.
Colo-n vale, la izvoare,
Un căpșor cu pălărie,
Se ivi discret, la soare,
Cine e? Cine să fie?
.
Stă pe gânduri Aurica,
La fel Nicu, Iliuță,
Dar îi lămuri bunica:
-Puilor, e-o ciupercuță!