Aprobându-mi
Bunul plac
Nu înseamnă
Vreo dreptate
Chiar dacă
Tac
Atâta vreme
Cât se poate.
Urmele lăsate
Azi
Mă neagă
Precum o face
Un bob de grâu
Cu tija care-l leagă
De ogoare
Ca un brâu.
Lesne mă pot înșela
Cu o idee
Minunată
Ce s-ar putea revela
Dintr-o minte
Încercată.
Dacă îmi dau
O pedeapsă,
Contrariul se ivește
Îndată,
Libertatea
Devine sinapsă,
O non libertate
Legată.
Dacă ar fi libertatea
Cauza ei
Și nu ar depinde de zeu,
Omul avar
Și fără temei
S-ar crede
Un mic Dumnezeu.
Liber ar fi
Cel ce decide
Ce-i bun pentru
Cetate,
Făcând alegeri
Lucide
Pentru posteritate.
Cel ce trăiește
Adevărul
Ce scapă oricum și oricând
Știe
De ce l-a făcut mărul
Pe Adam
Om de rând.
Te-ntrebi de ce zilele curg,
Înveți să trăiești în sine,
Dorința să fii demiurg
Dispară din tine!
Se-aude că lumea e bună
Și din adevăr se adapă,
Scapă de rele,
Scapă de ciumă,
De dânsa nu scapă.
Vrei să furi mării
O palmă de plajă
La umbră de soare
Unde binele plânge
Cu lacrimi fecioare?
Păstrează-ți ființa
Cu-nscrisul în ea
Cât încă știința
N-o va deranja.
Satana cultivă
Pașnic
Simțirea din lutul
Ce mângâie
Strașnic
Frumosului gâtul
În timp ce
Materia
Doarme adânc,
Visând că se-ntoarce
Pe partea cerească.
N-o lasă atomii
Să se risipească
Cum ne prezic astronomii
De stirpe lumească.
Mă bucur
Că nu-s ambițios
Să iau ceva obscur
Ca normă
Sau cusur
Primejdios.