Mare zvăpăiat e Nicu!
Fără voia lui bunicu',
Val-vârtej țâșni afară,
E mireasmă, tril, e vară!
.
Sare porți, garduri, pârleazuri,
Cu mult dor de iaz, islazuri,
Aleargă prin praf fierbinte,
Ați văzut copil cuminte?
.
Urcă-n deal, coboară-n vale,
Trupușoru-i "stropitoare"!
Transpirase dar nu-i bai,
În baltă va fi ca-n Rai!
.
Iată că o și zărise!
C-o sforțare, vââj! sărise,
Înoată, se răsucește,
Pân' mătasea-l încâlcește.
.
Uauuu! acuma Nicu, este
Ca broscoiul din poveste:
Uriaș, "verde-câmpie",
Ca un soi de bălărie!
.
Șiroind tot, se ivește
Pe uliță, și-o zbughește
Înspre casă, praf ca focul;
Și-ntâlni pe Bil cât dopul.
.
Bil parcă-i cuprins de boală!
Fuge la bunica-n poală,
Speriat nevoie mare,
Și de groază, glas nu are!
.
C-un deget fixat în zare,
Indică spre arătare:
-Pe Nicuțu de la noi,
Zâna Rea-l făcu broscoi!