Mă acoperă
Pădurea
Cu întregul ei
Contur
Simt pe gâtul meu
Securea
Cum desface
Al glugii șnur.
Doamne,
Încotro mă-ndrept
Începând cu astă
Clipă?
Măi, Socrate,
E înțelept
Să iau hotărâri
În pripă?
Am acum nevoie
Mare
Liniștea să mă cuprindă,
Nu-mi mai presăra
Iar sare
Peste rana-mi sângerândă!
Cercetează-mă
Cum vrei,
Du-mă-n lumea ta
Abstractă
Înțesată cu idei
Despre gând
Sau despre faptă.
Tu,
Când n-ai avut ieșire,
Luat-ai vasul
Cu cucută,
L-ai golit
Dintr-o sorbire
Lăsând asistența mută.
Ai plecat
În altă lume,
Dar și-așa nu îmi dai
Pace,
Tot ținându-te
De glume
Sufletul mi-l pui
Pe ace.