calc încet împins și împuns
în coaste pisate de viața grăbită
spre răspunsuri câștigătoare
printre gânduri cu ghimpi deja înroșiți
pregătite răbdătoare să mă inunde
arzând
pentru purificare
ocolesc probleme prea mari
brăzdate cu zâmbete stridente
orb la strigătele lor de iele viclene
deschid ochii
și caut dispariția acestora poate
în păduri de somnuri eterne
fără pretenții de vise
degeaba
mă căznesc să zdrobesc cu barosul ignoranței
măcar întrebările cu solzi
căliți în luptele filosofale
sătul de atâta prezență
a semnului de întrebare care nu moare
mânjit pe punct cu cenușă de pasăre
Phoenix
pășesc mai departe