Uneori răgușit, răgușit,
mai pot descifra
un cuvânt
silabisit
pe coala supremei deveniri.
Numele meu
nu-i scris cu majusculă
în acest infinit,
noțiunea de mine
e carne
de substantiv comun simplu...

Dar mă pot conjuga
în sânge de puternic,
a verb
ce-n viață se târăște pe coate
ca un copil ce-nvață mersul...

Crucea mă apasă-n continuu
pe umeri de semizeu fals,
o car sublim cu ochi de înger
între păgâni și-ntre mine însămi...

Eu, Doamne, sunt
absolutul stării de a fi
deasupra mea...
O singură suflare port
în declinul unui trist fatidic,
pe lângă cruce,
să strălucească plin de cald
peste depresiunea clipelor cu mine:
Iubesc...