parodie după poezia "Prefă-te" de Dumitru Mălin

De-atâta lene nu pot nici să casc,
Deși o fac adesea cu prestanță,
Dar să nu-mi storci iubirea ca-ntr-un teasc
Și să m-arunci afară ca pe-o zdreanță.

Că mulți rivali stupizi îți dau târcoale,
Cărunți sau chiar imberbi cu plete-n vânt,
Iar dacă nu te-aduni și te lași moale,
Îi bag pe toți trei metri sub pământ!

Predă-te ca o mândră castelană
Ce-și flutură baticul spre apus,
În timp ce de sub zid dispare-n goană
Naivul prinț, în cruciadă dus.

Și la cules de fructe, în pădure,
Prin câte poienițe vom găsi,
Predă-te c-altfel numai gem de mure
O să mănânci în fiecare zi.

Poezia parodiată

Prefă-te
de Dumitru Mălin

Să ieși din lene, trupul meu, să ieși,
Din bătrânețea care te doboară;
N-ai să mă faci la ușa vieții preș,
N-ai să mă dai din dragoste afară.

Că norii-s mulți, că pietrele-s bătute
De ploi încărunțite și de vânt,
Ci tu din calea risipirii du-te,
Găsește-ți alte rosturi pe pământ!

Prefă-te că ești apă-ntr-o fântână,
Tot izvorând mai proaspătă-nspre zori
Și lasă-ți zidul negru să rămână
Doar el între mănoasele-i strânsori.

Și lasă-ți lenea albă neculeasă
Prin câte anotimpuri vor mai fi,
Prefă-te c-altă vârstă mai frumoasă
N-ai mai avut în nicio altă zi!