unde m-am ivit în această lume știu
și lumină am avut
umbră de asemeni
dar de când am început să percep
pământul ca o cântare
nu știu
căci plin de vise am fost și foarte vesel
zi și noapte treceam prin minereuri
și vitalitate pe care le strângeam
ca pe niște nestemate pe care
să le folosesc apoi în muncă
consumând trupul puțintel
peste el cu o măsură de vita
în cercul format pe firmament
mă ridicam în visele mele
și mă aflam acolo
spunându-le în jurul locului
nopți spălate de argintul ei
roteam cuprinzând pâinea ca luna
amândouă mâinile frângându-mi
la schimb cu niște urechi mari
o gură ca toți oamenii și o mână dibace care
să arate spre drumuri fără de răspântii