Se scarpină urbanul de individualiști
ca câinele de purici
își răsucește șuvița portocalie peste ochelarii rotunzi
și se întreabă dacă-i de bine

e de bine, frate?

Arta și-o azvârle pe smartphone și smartphone-ul
pe asfalt
ditamai crăpătura în ecran
și se așează lângă
pe pământ
cu tălpile goale să se vadă
mizeria
Își salută inima și se lungește și el
pe grătarul ei,
ego-ul îi plutește ca Aerogelul deasupra capului
e meta protejat
prea merge prin lume
ca un metrou
mai repede mai repede mai fuge
și se întreabă dacă-i de bine

e de bine, frate?

Cum să nu fie?
Zeitgeistu' zeitgeist o să fie
oricât s-ar supără bunicii
individualistul POATE fi ?
artistul
între el și hipster
respiră doar
ideea.