Piatra
sălășluiește în adâncul prăpastiei
precum omul
în abisul tenebrelor
iar praful se așează pe ea
la fel cum mizeria existențială
se depune în om

Sufletul
despuiat de sănătate
și lipsit de influența benefică
a imanenței
nu se mai mișcă radial
în irizări stenice
ci stă inert, acoperit de boală
transmite letargia corpului
ce influențează ritmul interior
sinele se oprește din rotația permanentă
și în golul creat de nemișcare
se insinuează haosul.

***

În tomberonul vieții
punem
visele putrede
ambițiile ruginite
tapetul jupuit
pe care erau imprimate eurile devenite bolnave
sub acțiunea inerției și nemișcării
oboseala cronică
ce-a împăienjenit vederea
un psihic surmenat și labil
abandonul în fața vicisitudinilor existenței
doar când creăm
se trezesc toate entitățile din noi
circulă substanța lirică
prin carne, spirit, suflet și idei

Când fațetele murdare și inutile ale vieții
aruncate în pubela realității
plâng
mă înduioșez
le extrag din pubelă
și le reciclez
fac din ele
jucării pentru copii.