agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-19 | |
pe vârful de deal e o carieră de piatră de râu
în preajma ei are fratele meu o grădină la patruzeci și cinci de metri apa-n fântână e lacrimă și rece ca gheața de parcă ar plânge-n adâncuri vecia solu-i subțire lutos după ploaie se ține de sapă copacii prea lesne sunt smulși de furtună doar vița de vie adună vlagă din piatră în strugurii grei mustoși cu suflet rozalb pentru-o viitoare beție nebună valea e-o râpă prelungă dincolo alt deal rotunjit ca o bucă a unui gigant adormit zic fratelui meu băă zice el o viață întreagă ți-a stat gândul la buci ia mergi să aduci o caldare de apă la rece vinul să stea pân-om alege lătărețele pietre de lipit pe perete la șură în carieră la mal să ai grijă ușor tare se surpă face cumva aluzie la cariera mea devenită nălucă poate că nu dar în piept simt așa o strânsoare la furcă scot pietre le sortez le adun cu o stranie stare de suflet coama asta de deal a fost vale scăldată de-un râu în adânc de vechime gându-mi aleargă fără de frâu se face de-o seamă cu vremea sunt un copil mă bălăcesc și râd în apele lui aud cum susură apa pe pietre le șlefuiește duc una la nas oare miroase a pește că de ea s-a frecat un alt gând mă-ngrozește pământu-i un titirez balansat oare ce s-a-ntâmplat ce l-a bușit de plăcile lui tectonice s-au bătut cap în cap ochiul minții privește holbat cum se cutremură devastator infernal întregul pământ ridicându-și munții ca niște suduri de bazalt și mâlurile moalele pământ încrețindu-l ridicând prăbușind văile ... dacă astea le văd nu-i așa că eu pân-acum doar aparent am tot murit ca o străfulgerare mi-aduc aminte că sunt tot atât uscat și apă ca tatăl pământ și nu-i întâmplător sunt fiul lui și-ar trebui cât trăiesc să-l mângâi să-l cânt... independente mâinile adună sortează gândul zburdă în timpi și visează dau de un oolit îl ridic altă poznă știu că e piatră dar eu trezesc dinozaurii... hei unde-ai plecat hai hai dă-i bataie nu sta ia și mai trage un gât dau să-i spun așa ca la un frate ce și cum îmi trece prin cap dă din mâna-a lehamite ești plecat iremediabil pierdut malu-i surpat... mda ... oare unde naiba s-arunc din furcă strânsoarea?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate