Ce ești tu, copilărie?
Din ce astru te-ai desprins?
Vii cu joc și bucurie,
Þel măreț spre necuprins.

Și de unde-mi vin fiorii,
Sfiiciune mai mereu?
Cine-mi scaldă obrăjorii
Cu lacrimi când dau de greu?

De ce-mi dai neastâmpărare,
Energie și elan,
Iscusință și visare,
Și de ce cresc an de an?

Eu mă cuibăresc în tine,
Și voi sta în poala ta,
Ca-ntr-un leagăn, că mi-e bine,
Să nu pleci tiptil, cumva!