Pe un braț de povârniș,
Prin susai, nalbe, măcriș,
Pălămide și scaieți,
Doi hârciogi, pui nătăfleți,
Cu blănița cafenie,
Își fac rondul la chindie.

Pe furiș, făr' frățiori,
Și mama le-a spus în zori,
Să nu plece singurei,
C-or pieri ca vai de ei!
Unu-i cât o nucă mare,
Altu-i cu neastâmpărare.

Deh, n-au ascultat vă zic.
Zvăpăiatu' e-n ilic,
Mititelu' e-n târlici
Cu trei numere mai mici;
Și-o bonetă înăsprită,
Subțire și ponosită.

Amurgul i-a salutat.
Un cap mare s-a săltat,
Cu ochi, două lumânări,
Fremătând hulpav din nări;
S-a apropiat hoțește,
Și cu glas mieros grăiește:

-Vai! ce căutați aici,
Prin beznă, firavi și mici?
Sunt hârtoape, șerpi și spini,
Pălămizi și mărăcini,
Noaptea neagră-nfiorează,
Și-n copii, spaime, creează.

Dac'-ați ști ce-au tresăltat!
Cel mic palid, timorat,
Își ținea barba ușor,
Dinții-i clănțăneau de zor;
Și-a tras boneta în grabă,
Peste ochi să nu mai vadă.

Jivina își etala
Niște colți și mesteca
Cam în sec, dar precaut,
Își ținea un ton plăcut,
Și îi caină și-i invită
La o cină-n trei, tihnită.

-Nu pot să vă las așa,
Rătăciți prin bezna grea.
Fără haine și desculți,
Unde umblă dușmani mulți.
Haideți la mine acasă,
Unde-i adăpost și masă.

Deși e târziu, notez.
Un țipăt de huhurez,
Venind dinspre povârniș,
Cu privirile pieziș,
Sparse calmitatea toată,
De s-a agitat și-o baltă.

-Tragedie! a strigat.
Un vulpoi hâd, nemâncat,
A-nghițit doi frățiori,
Prin râpi ce îți dau fiori,
Care i-au crezut cuvântul,
Că e bun precum e sfântul.
------------------------------------
Și la capăt de poveste,
La copii le dau povață:
Doar măicuța ocrotește,
Te mustră și te învață.