hei
nu mai bate la uși desenate
sunt altele pentru care merită să-ți scoți degetele din buzunare
și să ți le rănești așteptând
ce naiba rotunjești cu luare aminte cuvântul Totdeauna in jurul iubirii
și nu-ți vine a crede cât de ascuțit este cuțitul minutar

(să fii într-atât de poet încât să nu mai fii om)

hei
nepotrivirea la pat este doar cu boala
ridică-te
ia patul tău și umblă
ce dacă mâlul urcă
unica scară la cer
credibilă

(să fii într-atât de poet încât până și zeii să mișune umili prin venele tale)

hei – nu mai bate cu ușa în ușă
în poet nu locuiește niciun om
ci doar pielea lui albastră de ape numită lume
din care moartea își face
un ness