agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-26 | | Nicu-i pretenul meu știu că nu vă pasă Lina-i nevastă-sa (Niculina, de fapt) și ce dacă spuneți bine-bine așteptați îmi povestește dup-o dușcă de-o sută de pălincuță a-întâia nu mă grăbesc să-nșirui episodul din foiletonul cu aromă de migdale despre ea gravidă-n lun-a opta strungăriță bună pe tradițional că a intrat în ochii șefului de secție că nu prea poate să se mai aplece bine la comenzi că a fost luată la 13-14 meșteșugărește de sub/inginerul șef de strungărie adus din import deodată cu două strunguri robot cu nume italian Pietro Vittoriafinale că i s-a dat altceva de lucru special pentru situația ei de față anume să ducă-n partea cealaltă a secției lungi de 100 m clar fără garduri o sarcină de muncă în mâna stângă o găleată cu pietre pentru încadrat stratul panseluțelor în mâna dreaptă furtunul lung de 50 m pentru udat (g)®ândurile proaspăt plantate că biata-i nevastă pornește cu sarcinile nu tocmai dansând pe muzica panterei roz fluierată italienește că pantalonii salopetă-s prinși cu-o șfară deasupra brâului frumos deformat mult sub ombilicul marcat cu un bobuleț de argint că pentru ca să ușureze găleata a scos de două ori câte trei pietre le-a pus în buzunarele pantalonilor ambele cele de la spate că hotărâtă porni să-ndeplinească fără crâcnire voința celui mare-n grad după zece pași numărați de Vikynga iscoada o voce spărgătoare de urechi se auzi tare de parcă-ar fi sunat alarmă aeriană Vittoriaaaaafinaleeeee pietrele mi-au tras pantalonii în jos ce fac nu pot să merg așa vino și ține furtunul ăsta că și-a arătat Culina rușinea albă scrobită îmbujorându-și obrajii cu un roșu vinețiu ca al moarei de varză roșie murată nu de multă vreme că aplecându-se cu greu a scos piatră cu piatră toate șase una câte una trântindu-le boscorodind în găleată de-ar fi fost pepite le-ar fi stat bine ascunse în buzunarele dindărăt toți au recunoscut că victoria a fost a ei datorată faptului că l-a scăldat în oțet pe Pietre ca pe ouăle vopsite de Paști să nu lase culoare mâncătorilor pe degetele flămânde în văzul colegilor strungari cioatcă adunați la strungul liber intrigați de ordinul bășcălie Niculina și-a declamat oratoria nu din cale-afară de vulgară cu-o urare subtil bășcălioasă pe care-o adresa prietenilor cataramelor curelelor ce n-o mai cuprindeau n-o scriu pe-nfundate l-a afurisit lombardat oscar venetic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate