bluzița mândruliței
este împodobită
cu două buburuze

nici vântul
nici frigul nu
le schimbă locul

doar căldura cuibului
o convinge
să le lase libere

când eram copii cântam

eu către ea
buburuză dragă
parcă ești o fragă
încotro vei zbura
acolo m-oi însura

ea către mine
gărgăriță niță
aripă pestriță
încotro vei zbura
acolo m-oi mărita

a bătut vântul le-a purtat pe
ambele în același loc
adăpostindu-le puțina zestre
dragostea ereditară
sub un singur acoperiș

ezitările nu-și aveau rostul
amorțeala nu era deloc plăcută
se simțea nevoia de căldură

bluzița șede-așezată
pe speteaza scaunului
împăturită-n patru

ele față-n față
în mijloc

îmbrățișate
ca două jumătăți
ale aceleiași frăguțe
odihnesc în cercul aurit
al fierbințelii fericirii
între ițele-ncurcate
până și astăzi

un blues interminabil se-aude

magia sonoră împletește două
trupuri îmbătate de fericire
neștiutoare de frâuri

le vede cine are
fantezie

mai puțin soacrele
care-au încurcat
fragilele ițe