”prea multe bordeluri suprapopulează carnea macră a gândului”
a concluzionat în raportul final
îngerul păzitor

statistic
investitura noastră de cocreatori pare falimentară

măsurată-n cangrenă pe toate dimensiunile
planeta geme
înstrăinări de-un cenușiu pluripartinic forează miezul a toate
numitorul comun
obscenitatea
ca o grație nedescifrată ne expulzează din oase
cel ce nu e (ochiul ce-i vede semnătura în tot e cusut
de prostia solzoasă)
condurul de cenușăreasă al vremii
nu încalță nicicum zile vestejite chiar destine orfane de sine
povestea e compromisă nimeni nu urcă nici se coboară pe scară de aur
în zadar plătim masajul reflexogen cu supramăsură
soarele are spondiloză acută (și nu avem nici o certitudine
cât nouă doamne
deșertul ca un balaur cât nouă în parte ni se cuvine)
sub linia orizontului nimic nu respiră
doar umbra este stăpână
aprindem felinare de avarie taifunul se poate să ne salveze
într-un târziu de moarte
totu-i prea puțin sau prea mult norocul scrie petiții peste petiții
moirele nu-l iau în seamă
în mâinile lor ața scămoșează tunica împrumutată a vieții
travestite procesiuni spre nicăieri
părăsesc limba uscată de ger
gesturile tuturor îngălbenesc a toamnă târzie și săracă
cuvântul surpă zidirea văduvită de jertfă
pe troiță doar corbi
dizolvă profeții sinistre în ureche surdă
condamnarea omenirii e doar o știre de subsol
într-o fițuică obscură
prea bine chiar am învățat să nu ne pese
în loc de aripă
înălțăm
tribună de interese comune în respirație sulfurică

pe scenă
faun în straie de flutur execută un Tsukahara
cu fața la abis
țipă în coapse siluirea luminii fecioare sângerate
prea multă oroare
suflete rătăcite
spaime

materia răzvrătită însetează în vertebra izvorului

ultimă șansă
plutonul de execuție al timpului
seceră fără anestezie
gândul fără pupilă de sacru

în geana copilului un soare se naște
ca o explozie

îngerul reface raportul