cuvintele astea senile au încurcat lucrurile
sar gardul fără să mai caute porți
uneori se agață de oameni pe stradă
se lipesc de mâinile lor
și îi învață ce e tandrețea atingerii
deunăzi m-au lovit și pe mine în moalele capului
mi-a ieșit fericirea nebună prin tâmple
și-am cules curcubeie
așa cum strângeam în copilărie zmeura din curtea casei -
pe furiș
să mă hrănesc din culori
cât pentru o viață întreagă