Adeseori, când aripile-mi frâng
În rupte zboruri, rătăciri răzlețe
Prin ceruri mustind îngeri, triste fețe,
Care soarta cea crudă și-o deplâng

Că nu pot sta și ei, buimaci prin piețe,
Sau c-o lumească dragoste prin crâng,
So studieze singuri îndelung,
Amănunțit și pe de rost s-o-nvețe.

Pierzi sau câștigi, același este potul,
Norocu-i serv și dragostea stăpână:
Dac-ai pierdut, așteaptă altă mână!

Poate că-ncet vei destrăma complotul
Prin care viața îți răpește totul.
Mă rog doar amintirea să-mi rămână!


(Mai, 2015)