urc în căderea în cuvânt
pe pământ era vânt
în a timpului lagună
îmi făceam un ceai de mătrăgună,
în vremea ce mă soarbe
sunt un pictor al culorilor oarbe
posesorul privirii
se zbate în cunoașterea ivirii
copilului din mine

advers
nimicniciei probabile în vers
poezia intuia trezia
golului tinelui din mațe,
nu te mai cuprind în brațe
pe mijloacele de mers
în comun,
demers
al unui piedestal imun,
te locuiam fără nici o părere de rău