eu am uitat să fiu pasăre
uneori împrumut haine de albatros
și mă prefac
nu-mi iese singurătatea
oricât se înnoadă firele
știu că drumul scris de tălpile mele
e drept
până și sfinții au învățat să se dea la o parte
mi-e de ajuns să-mi spui
că zilele mă ocolesc
în timp ce nopțile își caută adăpost în pântecul
unde mâna ta capătă formă de cuib
abia atunci se nasc păcatele