Străino, rupe-mi amintirea vie,
Să-mi regăsesc azi alinare-n moarte,
Că fluviul Lethe de-acum ne desparte
Un an sau veac sau poate-o veșnicie.

Doar zvonuri se aud încă departe,
Suflarea zeilor de-abia adie,
Degeaba tot întrebi, nimeni nu știe
Sânge de o mai fi prin vinele sparte.

Și-atunci așteaptă iar, ai s-o auzi
Cum își ascute pe-aer ca pe piatră
Aripa sa cu străluciri de-agată.

Când urlă lung la lună muguri cruzi,
Pe ape-ai să plutești făr’ să te uzi,
Deși al lutului zăvod te latră.

(mai, 2015)