nu arunca vitriolul compătimirii în ochi
deși mi s-a amputat mâna dreaptă
in-vitro se dezvoltă alta căreia
de pe-acum cuvintele îi știu de frică
e devreme pentru bastoane din fildeș
mă proptesc bine în ambele picioare
trenul trebuie să facă măcar o haltă
cu respectul cuvenit față de acar
nu l-a citit niciodată pe Schopenhauer
nu a intrat în pielea omului revoltat
a stat lângă șine ridicând steagul
câine credincios niciun lanț
nu i-a ros suficient grumazul ...
între mine și el trec în vagoane
la clasa I la clasa a II-a
puii bolnavi ai lumii întregi
iarba fiarelor le putrezește-n creier
cine să ne hrănească liniștea și cu ce