așteptată îndelung tinerețea
este un fel de vopsea care se cojește și cade
jinduiește dupa floarea din colț
roșul geamandurii îi spală mâinile ostenite
tatăl sărutat pe frunte este pruncul fiului îmbătrânit
îl știe datornic și nu îndrăznește să-l tempereze
omul cu pene nu-l întreabă despre dintele pierdut într-o încăierare
îi arată numai în rana de la piept
ușa cu clopoțel să o deschidă fără sunet
să nu mai întârzie
lumina îi vine in ajutor