Dulăul și pisoiul

Un dulău, destul de rău,
stăpân pe domeniul său,
curtea toată și la poartă,
toți din grajduri și cotețe
au trebuit ca să învețe,
că, pentru a le fi lor bine,
trebuie să ceară voie,
printre alții,... și la câine!
Ziua toată stă de pază,
noaptea, el mereu veghează,
să nu vină cineva,
neinvitat în zona sa!...
Ar fi trebuit să fie
mulțumit cu a sa moșie,
dar, o durere tot avea,...
bucătăria nu era în zona sa!
Acolo,... se lăfăia,
pe la toți se gudura,
o vietate zburlită și mică,
un amărât de pui de pisică!
Dulăul abia aștepta,
să-l prindă prin ograda sa,
să-i arate el, hapsânul,
cine e de fapt stăpânul!...
Fiecare-o grijă aveam,
când plecam pe undeva,
să fie închis pisoiul, sigur,
să nu decidă dulăul singur!
Într-o zi lungă, de vară,
de dimineață până-n seară,
de amorțelă, de plictiseală,
am plecat și-eu prin pădure,
poate găseam ceva mure!...
Cum umblam cu mintea dusă,
cu vigilența apusă,
mi-am amintit, așa-ntr-o-doară,
c-am uitat pisoiul afară!...
Imaginația mi-a luat-o razna,
vedeam dulăul mâncănd pisoiul,
îmi reproșam tot tărăboiul!...
C-o viteză demnă de record,
am ajuns acasă ca să văd,...
soluția problemei naturale,
minunea negocierii animale,
dulăul stătea întins la soare,
tolănit cu burta-n sus,
iar peste el,...
pisoiul dormea,... dus!