miroase asfaltul a copt cauciucurile scot un fonfăit
lipicios și banca sub fund e fierbinte dar nu mă ridic
e singurul loc la intersecția străzilor unde printre
blocuri se formează curenți un pic răcoroși și orizontul
e liber la un stânjen deasupra soarele luminează Ceahlăul
văd Toaca și Pitrele doamnei

din dreapta se-aud clopote-n dangăt sfârșit de vecernie
e miercuri și-au trecut patru zile salcâmul pletos
japonez și-a adus aminte că mai are o floare târzie
și-a scos-o vederii la piciorul băncii era păpădia în floare
acum semințele-n puf așteaptă o pală de vânt s-o ajut
rup tija ochelarii scot în evidență mai clar încrengătura
miraculoasă de spor rotundul de puf mi se pare un creier
semințele neuroni cu brațele-ntinse sinapse-n de zbor

o mămică împinge un cărucior în care doarme viitorul cu suzeta în gură
sora lui păpădie zglobie aleargă-nainte
se-ntoarce și râde din sens opus două babe de braț
își plimbă la pas nevoios reomatismul cea mică slabă
cu păr violet merge-ndoită de cifoză cea naltă și grasă
gutoasă mai tânără poate pare că-i liderul sau e doar o
părere ce-o dau pălăria mare pleoștită și buzele la greu
date cu ruj

un cățeluș alb cu breton de lesă trăgând cu gâtul întins
suspect îmi adulmecă încălțările în capătul celălalt al
lesei adolescenta se face că trage dar o simt cum zâmbește
zgâmbociul bretonat se foiește și ridică piciorul îl trag
pe al meu de ne înțelegem ca-ntre bărbați scuzați zice
puștoaica dau din cap nu face nimic

pe boxul gardului viu pâlnii și pâlnii țesute și-n fiecare
minusculi păianjeni în așteptarea prăzii ghinionistele
gâze de sub bancă un gâdăcel auriu traversează
trotuarul în fugă cred că-i grăbit să ajungă la cantina
de sub coșul de gunoi îi zic în gând poftă bună
hai că-i bună o altă lume-i aici ce nu era acum patru zile
pe rostul dintre micile dale un șir ne-ntrerupt de mititele
furnici într-un du-te-vino văd lângă tufa de trandafir
mușuroiul început de curând se vede că-i vorba de o
despărțire sau poate doar o migrație temporară

oamenii trec nepăsători călcând peste ele oare ce gândesc
despre noi ne văd zei sau niște uriașe și nesimțite dihănii
adâncitura rostului într-un fel le ferește doar câte una
grăbită o taie pe de lături și-atunci lăbuța unui cățel
rotița unui cărucior sau talpa unei sandale o calcă
uite una cu lăbuțele-n sus leșinată o surată o ia de-un
picior și o trage apoi o echilibrează în gură și-o duce
dinspre blocul turn se aude sirena unei salvări o altă
furnică de data asta umană e-n criză

soarele cade-n amurg parcă-i un pic mai răcoare mai iau
o păpădie și-o suflu spre iarbă mici parașute desant aerian
venim cucerim teritorii...
în buzunar tremură telefonul vin tu... nu-s la crâșmă...
cu niște prieteni...sigur imediat că iau și pentru mine
vitamina c... laxativ așa spune cum să nu râd am înțeles
prezervativ... bine bine pa