Câteodată, liniștea
are gust de fructe sălbatice
dulci-amărui, acrișoare
de-ți fac gura pungă.
câteodată, doar câteodată
ai vrea să vină cineva s-o tulbure,
s-o spargă în cercuri concentrice
ca atunci când arunci piatra-n apă.
dar cine-ar cugeta să arunce cu piatra,
când nimeni nu-i fără păcat?