la aperitiv brânză
măsline ardei
roșii un pahar de vin
salam de Sibiu și chifle

direct la felul doi

primul
cu prea multă zeamă
degeaba i se zice cu potroace

friptură de rață
cu varză călită
multă

din rață mi s-a nimerit
gâtul și-o aripă

aș fi vrut ceva mai cărnos
da de unde
numai alte gâturi și aripi/oare
câte-or fi având rața
părțile mai bune cine știe cine
le-a (a)mestecat

prezent

mă bucur de varză
așa ceva n-am avut de ani de zile
ca la mama

cu gust de cimbru
ce parfum
toată casa bătrânilor o văd
cu gânduri multe și mărunte
închizând ochii
în timp ce mestec

plină de har particular e ospătărița
mai trece încă o dată cu
tava felului doi

mai e doar varză
vrea cineva
că de nu
n-o mai vedeți

singurul curajos
politicos
mă ofer sacrificiului

eu domnișorică
n-o arunci
mai adu-mi te rog frumos
unul roșu că tare-i bună
varza asta
merită s-o sting

cât de frumos
se-apleacă să mi-o pună
toți sunt cu ochii pe două cepușoare
neatinse de nimeni
păreau cam crude

fragment
mai mult ca perfect

mă rușinasem degeaba
nimeni nu se uitase-n farfuria mea
presărasem un pic de sare
pe micile CP
le-nțepasem cu scobitoarea
ca pe măsline
cruduțe dar bune
mă simțisem
cu musca pe căciulă
fără să o am

ghiftuit cu varză
vinul mi s-a strecurat
către călcâie

cartea de vizită a ospătăriei
cartofi pai bine sărați
la urmă
gratis
tactică
nu

după prima bere
ciocnită cu sărbătoritul
care ne-a invitat
să zică adio celibatului
au mai venit și altele


după vinul roșu
curgea berea pâraie
din buzunarul holteiului
viitorului mire

toți îi uram noroc
el răspundea adio
c-ajunge

aha
așa da
ăsta prieten

marea plăcere s-a terminat

adevărul din dicton
ce chin pe cap
de chefliu