Praful umbrei stelelor
devine materie creatoare
și modelează omul sideral
care își transcende neputința
își sublimează deșertăciunea
își transfigurează stările
ce au conexiuni cu transcendentul
și își împlinește
visele astrale
creând câte un munte invizibil
din esența fiecărui vis atins

Omul sideral
făurește poduri
întinse peste apele deșertăciunii
își ia puterea
din multiplicarea monadelor și a eonilor
aduce esotericul
în misterul și minunea
de a respira în spațiile eterate, vaste, simetrice
ale armoniilor universale

Omul sideral
își creează din cuvinte și acțiuni
cea mai bună lume posibilă
și privește cu milă
la oamenii ce se târăsc
prin substanța unei lumi putrede, degenerescente.

***

Pe-o margine de viață
acrobații
fac echilibristică cu capriciile iubirii
căci dedesubt
dacă cad
îi așteaptă genunea
de aceea iau din ceea ce oferă iubirea
la prețul unui fior
filigranat cu aur
flexibilitatea și toleranța
din care fac un pod mobil
întins peste abis

Vopsim
dalele de beton
cu care este pardosită genunea
în albastru
o umplem cu apă
și devine piscină
în care înoată
cei care au căzut din înălțimi
de pe sârma
pe care fac echilibristică
apa rece
își face din suprafața pielii
meandre minuscule
prin care înoată
atomii, firele de nisip, monadele și praful.