tu înțelege că nu-i lașitate
renunțarea cu tifla să-ți dau
deliberat nu-ți răspund la ofensă
din respect pentru cuvinte

n-au nici o vină le muști le mesteci
le crâști le îmbălezi cu saliva-ți fetidă
și le scuipi la mansardă te umfli în mușchi
de isprava făcută te uiți în oglindă
mândru nevoie mare și râzi cine-i ca mine

încălate cum sunt din milă
le scot din urechi și le spăl
ca la grădiniță copii acuma curați
le pun să se ia de mânuță
în formulă de joc și de cântec
te uiți peste gard strădania mi-o vezi neputință

vai ție te risipești în dejecții de gând
faci din clipă cloacă din viață fosă
cine crezi în ea că va răscoli
când nu vei mai fi

până la urmă e-alegerea ta doar că
ar trebui să știi că viitorul nu-i o vidanjă...