dragostea mea
nectarina dintotdeauna
a viselor mele peri-optice
te invit
coboară
coboară din balconul palatului tău
imaginar de fildeș
pe bucățica mea
de coastă
de Azur

poate n-o să am niciodată vilă
dar am un șezlong
îl închiriez în fiecare zi
scump
țin la preț
cât se poate

într-un sezon estiv
splendid
sper s-adun de-o casă

așa că
fac repede poartă-n casă
să nu mai pierd la table
bănuții câștigați sub soarele
dogoritor
cu vecinul tău

ce era
unchi
director la ce secție știi tu
nu m-a interesat și nu
mă interesează

important e că mă vrei
că m-ai ales pe mine să fiu
K și B(alet)-ul tău

trec peste trecutul nesemnificativ mie
mă opresc asupra prezentului care ne privește
mă angajez să-ți ornamentez toate cărările
vieții tale cu trandafiri pe margini fără spini

destul am răbdat
îndură-te și „haide
hai în casa mea”
numai tu cu mine
nici o soacră
nici unul dintre cumnați
cumnate vor veni
doar la chemarea ta

sunt nerăbdător să-ți simt emoțiile
întocmai aș vrea să le găsesc
precum în jurnalul tău de vise
din care-mi citeai sub clara lunii
lumină palidă ce răzbătea printre
crengile desfrunzite ale parcului
stăpânit de pustiul toamnei întârziate

acceptul tău mă face
dator-vândut până la moartea mea
numai ție dragoste