Acum când...

Acum când umbra stă pitită pe sub crengi,
Când suflă greierii-n trompete behăind,
Abia acum realizez cât suntem de blegi
Și irosim viață, în loc să respirăm trăind!

Acum când apa-mi trece binișor de cizme,
Și-mi intră până-n nas de scufundat ce sunt,
Abia acum realizez că-a dulcii vieții pizme
Sunt pe-apetisanta felie, alba urmă de-unt!

Acum când norii fac plajă despicați de munți,
Când apele râd în barajele pline de pești,
Abia acum realizez că ni s-au încrețit din frunți
Și nu ți-e dat ca tânăr, veșnic, să trăiești!