existența se gustă ca un nectar/dulce de-amar/
aerul în formă de pasăre rotește galaxia liniștii
orele se zbat în turnul cu o sută de trepte
/pene negre ale unui alb de destin/
Îți parfumez cu fidelitate zborul ca un suspin androgin

desculț în trupul cuvintelor
mângâi pietrele ca într-un ultim exod
vor suspina în ii de borangic brodate cu
timpul închis în catedrală

nu mă voi confesa decât munților estropiați
rănile picioarelor hrănesc sufletul orașului cu gust
de limonadă cu mentă
hai să dăm o tură calare pe motocicletă
tu vii dintr-un steag
eu vin dintr-o ecuație

de ce ai suspina sub un pod unde
ți-ai suspendat ora de fericire
iubind la comun