în casa cu balcoane roz șoarecii număra verile
pisica obeză gustă lenea parfumată își ascute ghearele
pe suflete dezordonate trage sertarele vieții cu o coadă stufoasă
și miorlăie de atâta singurătate de lux
cărțile au îngălbenit în copaci seva lor verde îmi migrează în sânge

arunc ghemotoacele/părăsită de toți îngerii/
și mă așez pe ordinea universală
sinceră ca un șoarece într-o bibliotecă
diminețile aleargă în parc și tac pe băncile castrate
diminețile cu pisici albe la ferestre zâmbesc florii-soarelui

îmi beau iubirile cu miere/tu scuturi lămâile sorții
poezia miroase a piatră de râu e atât de limpede apusul
ai închis în sertar aria ta de operetă
nu descifrezi partitura în do major
alții îți cântă a capella eu scutur
doar perele verii

ca o coamă de cal împletită viața mea miroase a
fum a potcoave și scrum
iluziile îți rod scările/șapte minuni gestante/
de ce să întrebi unde e stația terminală
există clipe desculțe ore dezlegate de mirosuri
de carte