prin inima mea trec supernove
le scriu
oricât m-aș strădui cuvintele par albe și mici
nu le pot dărui culoarea
nici explozia
infinita ardere
sau energiile
nici întunericul de după
nici cărarea dintre lumi
nici măcar misterul trist al fericirii

nu scutur stele
locuiesc sub flori
și-mi agăț visele
de un colț de lună

sunt așa de bătrân și lipsit de înțelepciune
încât îmi vine să tac definitiv
apoi să mă întind cu sufletul sub cer
și să ascult universul