se stinge-ncet în mine trandafirul
ce-i este dat din veacuri tinereții
iar traiul nu e-n straiul dimineții,
din ghem se tot rostogolește firul.
copilăria a dat birul vieții,
spre-apus mă poartă-n adieri zefirul,
mai acru parcă-mi e-n rostiri kefirul
vorbesc mai aspru parcă cu pereții.
mă aflu-n vârsta cristic lăudată
la crucea sfântă m-am băgat acar
în mântuirea-n lacrimă udată.
nimicnicia-n clipă mi-o declar
și e-n povestea cu a fost odată
război de umbre sub al lunii clar.