singura viață pe care o trăiesc nu m-a făcut mai înțelept
purtându-mă prin situații în care să văd chipuri
cum un sistem învechit de livrare
a sufletului bătrân
și oricât de departe aș ajunge nu pot vorbi limba ta
e doar o recunoaștere a ceea ce sunt
o haină croită prea larg de un sistem existent, deja
în locul acesta, pentru cel care știe să asculte
respirația numărabilă

***

nu cred în semne
ori combinații de numere folosite până la întâmplare
și de câte ori vei intra în mintea ta, împreună cu mine
îți vei întâlni familia, neîngăduit de fericită
abia atunci vei simți cum ai murit
odată cu războinicul purtat în buzunarul de la piept
în ciuda unui joc al măștilor
odată cu zgomotele amestecate
în ciudate tablouri mistice
și de nenumărate ori pentru nimic

***

deja pe cale să trec într-o învățătură nouă
fără dogme
deja căutând un loc de trecere
prin angrenajul limbii
cum un spectacol de cochetărie feminină
ori lăuntrică răsturnare a vrerii
un fel de stânjeneală ne-a cuprins pe toți trei
într-un ritual de călcare a pământului de mijloc
ce știe să împartă drumuri înafara lumii

*