Am decis să fiu strict rațională.
Un poet strict rațional nu poate fi decât un poet îngrozitor.
Am reținut asta și totuși am decis să fiu strict rațională.
Cui îi trebuie un poet exemplar, un poet profesionist
printre atâția alți poeți profesioniști?

Am decis că îmi sunt îndeajuns
așa cum lumina leopardică a lunii își este sieși îndeajuns.
Tot ce există înafara mea nu poate fi controlat.
Tot ce se întâmplă în mine este supus unei perfecțiuni
incontrolabile încă dinaintea nașterii mele.
Încă dinaintea nașterii mele am primit promisiunea morții,
certitudinea ei, motiv pentru care
pot să stau liniștită.
Pot să fac liniștită ceea ce am de făcut
(să înot, să admir răsăritul).

Aș vrea ca oamenii să-și spună pur și simplu adevărul,
față în față. Nu cred că s-ar muri din atât.
Aș vrea foarte mult ca măcar eu să pot rosti adevărul.
Poate că într-o zi o să putem să ieșim în lume fără carcase,
să fie o treabă dintr-aceea, între mine și ceilalți, strict rațională.