păianjen în minte timpul
țese cu trudă clipa nopților noastre,
unii pot înnopta și sub soare
s-abată iele de jar în inimi,
în suflet e parade militară
îngerimea își etalează aripile
sub un arbore de etatea lui Eminescu
noi nu știm
da el trăiește încă,
vatămă arcușul celor cu har
la chindii le toarnă în pahar
mrtaforă
și viețuiește-n Poeți
la cealaltă toartă de amforă