agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-29 | |
Nu mă pot îneca într-un suflet
ca într-o apă vijeloasă după furtună, simt o strângere de inimă cum se oprește pe linia ce separă lumina de întuneric și-n ochiul meu rămâne bucuria privirii în cuibul din orbite cu pui strălucitori încât nu văd ce mă separă de cosmos, ce mă apropie de femeia cu buze de fruct și trupul înfipt cu picioarele-n pământ ca o statuie de zeiță plecată la plimbare între ziua de ieri și cea de mâine cu mâinile căutând să-și apropie toate visele căzute pe umerii goi. Mi s-au înroșit degetele a nesimțire peste sânii ei plini de orgolii dar n-a manifestat niciun gest, ba mai mult le apăsa mai tare. N-am înțeles de ce îmi recita poezia știută cu prea puține cuvinte, era o invitație pe care am trecut-o cu vederea din lipsă de inspirație. Se lăsa seara, cu o mantie gri ne-a înfășurat și pășeam printr-o peșteră unde-și făcuse casă ecoul, noaptea venea c-un surâs din ce în ce mai rece, atârnam de catedralele timpului legați unul de altul în balans, nu ne opream nici să respirăm aerul rarefiat al adevărului. Am căzut în genunchi pe pietre de granit la poarta raiului. Doamne ai grijă să nu ne pierdem până nu intrăm înlăuntru și să rămâi cu noi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate