Nopțile tale se plâng de lipsa de dragoste
zvârcolindu-se până la nebunia furtunii
fapt ce ascute starea de nerăbdare bolnavă,
rupe somnul în bucăți, îi sparge oglinzile
până vine dimineața să te cheme la ordine
și să te pierzi cu firea de atâta frumusețe
ca într-un vis cu ochii deschiși.


Treci ca din întâmplare prin ochiul meu înroșit
crezi că o să văd totul altfel
cu privirile ațintite între sânii mari
și eu sar peste aceste amănunte lucrate
pierdut în numărătoarea inversă
până la propria încurcătură sinucigașe
în care mă prinde furtul din urmă
și iubirea-mi rămâne ca o lămâie storasă
după ce i-am băut sucul.