agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-01 | |
mi-ai zis doar mijlocul prins în ștergar
la medic ca-n fața iubitei nu-i loc de rușine sobră cu părul în coc și trupul ascuns de albul halat fermă stăpâneai aerul punând zid între mine și tine de la ce nu mai contează eram chinuit de un junghi fier ascuțit înfipt în spate-ntre coaste întinde-te în surdină cânta Debussy și-un joc de lumini mătura draperiile trase pe mușamaua rece a patului tare întins cu fața în jos așteptam mâinile tale au venit ca o ploaie moale și caldă aici m-ai întrebat apăsând punct dureros da am gemut și-a-nceput sarabanda marii mușchi dorsali de sus până jos mângâiați ciupiți trași cu cantul palmei loviți nu mai știau ce să facă se-nchirceau tremurau indeciși să se contracte sau nu dar ușor ușor au început să le placă merită îmi ziceam tatiful cu tot piperul și-ardeiul din el când te-am auzit mai ții minte cândva m-ai vrut crai bătrân nu ți-a mers ai ajuns pe mâinile mele și mâinile-ți coborau de la ceafă în jos până aicea ți-a fost asta te strânge de gât alarmă falsă sternocleidomastoidienii palpați ghiontiți și frecați sub largi unduiri amețiți s-au destins ca-n letargică transă o stare de bine somnolent percepeam masajul și vorbele tale cu creieru-n ceață ca pământul la trezirea din zori mă masai vorbeai și râdeai cu capul pe-o parte în nări îmi veneau urme de fum din mustață te-ai oprit pe măsuța din câmpul meu vizual ai pus spelca apoi pe spinare-am simțit trecând ca o boare plăcut atingându-mă părul tău îți place e bine ai șoptit înfiorat mi-am strâns degetele-n palme hâ hâ apoi unghia ta a început febril să caute un ceva pe sub omoplat s-a oprit a presat până-n cumpănă de durere și s-a rotit păr de-aș fi avut pe spinare s-ar fi zburlit și marea cea moartă-a prins valuri ceva undeva a zvâcnit întoarce-te m-am întors cu prosopul săltat de rușinea cea mare... atât e de spus luminile măturau draperiile trase și ce frumos cânta Debussy... ps cică ședința-i în mai multe etape e vară dumnezeu știe câte-or mai fi...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate