am deschis ochii și întunericul a pătruns
mi-am divulgat ultimul secret luminii iar ea m-a părăsit
soarele s-a ascuns în burta planetei
bezna mi-a cuprins retina
precum un arbore de sequoia îmbrățișat de 1000 băștinași îndrăgostiți de lemn
lumina intensă îmi curăța sângele de toxinele morții inoculate la naștere
acum dializa s-a întrerupt

când ești mort
simți cum termitele ți se plimbă sub piele
își fac cărări prin oasele tale
în căutarea unui suflet în care să-și construiască mușuroaie
la ultima clipire mi-au căzut termite de sub pleoape

cât am trăit am imortalizat în versuri frumusețea orbirii celor de-o seamă cu albastrul
în călătoriile mele de-a lungul tăcerii am învățat să pipăi chipurile oamenilor
să descifrez mesajele criptate din jurul ridurilor
bătrânețea e o boală incurabilă
o putem evita plecând de tineri
dar cine vrea să moară sănătos
cine vrea să trăiască într-un cocon
ne-am plictisit de Eden și-am evadat din captivitatea în care
un Dumnezeu egoist și protector ne ținea doar pentru El
ne-am desprins de acel habitat primitor
unii din noi au privit înapoi și au devenit stâlpi de sare

azi termitele junglei urbane mi se plimbă sub piele își fac cărări prin oasele mele atrase de cip
dronele îmi fotografiază căderea de la om liber la zeu ținut în lesă
ne-am construit un paradis electronic personal în care
creierul poate fi conectat la Internet sau la smartphone
captivi în lumea virtuală stăm cu ochii închiși
ținem lumina aprinsă în noi
dar drumul pe care mergem se termină într-o prăpastie uriașă